Puține ingrediente apar pe produse atât de diferite între ele. Ureea e în crema de față și în crema de călcâie din farmacie, în loțiunea de corp pentru piele uscată și în soluția pentru unghii îngroșate. Nu e o coincidență și nici un ingredient „la modă”. E aceeași moleculă, folosită la procente diferite, care face lucruri diferite.
Ăsta e, de fapt, tot subiectul: la ureea, procentul nu spune doar „cât”, spune „ce”.
Ce este ureea
Ureea e o moleculă mică, solubilă în apă, care atrage și reține apa. Pielea o produce singură: e una dintre componentele factorului natural de hidratare, amestecul de substanțe din celulele stratului superficial care țin apa acolo unde trebuie.[1] Despre factorul natural de hidratare am scris pe larg în articolul despre Zinc PCA, așa că aici rămânem la uree.
Un lucru de lămurit din prima: ureea din cosmetice nu vine din urină. Se obține industrial prin sinteză, din amoniac și dioxid de carbon. Pe etichetă, molecula e aceeași cu cea din pielea ta, nu are nimic de origine animală.
De ce se folosește
Pentru că face trei lucruri, iar al treilea e cel care o deosebește de alți umectanți.
Hidratează. Ca glicerina sau acidul hialuronic, atrage apa în stratul superficial al pielii.[1][2]
Susține bariera, nu doar umple cu apă. Aici e partea mai puțin cunoscută. Un studiu pe 21 de voluntari a arătat că ureea aplicată pe piele intră în celule prin transportori proprii și crește producția unor proteine de structură ale barierei, printre care filagrina, plus a unor peptide antimicrobiene. În paralel, funcția de barieră s-a îmbunătățit.[3] Un studiu mai vechi, de la Universitatea din Uppsala, a găsit că după 10 și 20 de zile de cremă cu uree pielea pierdea mai puțină apă, iar după 20 de zile reacționa mai puțin la un detergent iritant aplicat intenționat.[4] Cu alte cuvinte, ureea nu e doar un burete de apă. Pare să fie și un semnal pe care pielea îl citește.
La procente mari, înmoaie și desprinde stratul cornos îngroșat. Asta e acțiunea keratolitică: ureea slăbește legăturile dintre celulele moarte de la suprafață, care se desprind mai ușor.[1][2] E motivul pentru care o găsești pe produsele pentru călcâie crăpate, nu doar pe cele pentru hidratare.
Concentrația funcțională
Aici e miezul. Recenziile de dermatologie descriu aproape aceeași scară:[1][2]
- 2-10%: hidratare și susținerea barierei. Zona cremelor de zi cu zi, inclusiv pentru piele uscată.
- 10-30%: hidratare plus efect keratolitic. Piele foarte uscată, aspră, descuamată.
- 30% și peste: efect keratolitic dominant. Zone îngroșate local (călcâie, coate), iar la 40-50%, unghii îngroșate, pe care le înmoaie.
Pragul de 10% e cel la care se schimbă rolul.[2] Sub el, ureea e un umectant cu beneficii de barieră. Peste el, începe să lucreze ca un exfoliant chimic blând. Asta nu înseamnă că 15% e „mai bun” decât 5%. Înseamnă că face altceva, iar procentele mari sunt descrise pentru piele îngroșată și descuamată, nu pentru un ten care e doar uscat.
Cu ce se combină
Ureea stă firesc lângă alți umectanți (glicerină, acid hialuronic, panthenol) și lângă emolienți, care închid apa atrasă de ea. E o combinație clasică în cremele pentru piele uscată.
Un detaliu de știut: ureea crește pătrunderea altor substanțe prin piele, motiv pentru care se folosește în dermatologie împreună cu medicamente aplicate local.[1][2] Pentru cosmetice, consecința practică e prudența. Dacă folosești deja retinoid sau acizi exfolianți, nu adăuga peste ei o cremă cu uree în procent mare doar pentru că „hidratează”. Nu e o regulă dintr-un studiu, e logica mecanismului: nu stivuiești exfolianți unul peste altul.
Și o diferență față de un ingredient vecin: ectoina nu trage apa în piele, o ține pe loc și protejează celulele. Ureea chiar trage apa și, la procente mari, are al doilea rol, pe care ectoina nu îl are deloc.
Mitul: „ureea e pentru picioare, nu pentru față”
E doar pe jumătate adevărat, și jumătatea greșită contează.
Ureea în procent mare e, într-adevăr, pentru zone îngroșate. Dar la 2-10% e un umectant ca oricare altul, cu un avantaj: e o moleculă pe care pielea o recunoaște, fiindcă o produce ea însăși.[1] Cremele de față care o conțin la procente mici nu „exfoliază” și nu sunt formulate pentru călcâie.
Partea adevărată a mitului ține de pielea iritată. Un studiu dublu-orb pe 197 de pacienți cu dermatită atopică a comparat o cremă cu 4% uree și 4% sare cu una cu 20% glicerină. Efectul pe uscăciune a fost egal, dar senzația de usturime bruscă la aplicare a fost descrisă ca moderată sau severă de 24% dintre cei cu uree, față de 10% cu glicerină.[5] Context medical, piele cu bariera afectată, iar studiul e semnat de producătorul cremei cu glicerină. Dar concluzia practică rămâne: pe o piele deja iritată sau crăpată, ureea poate ustura, iar glicerina e o alternativă la fel de eficientă pentru uscăciune.
Efectele adverse descrise în recenzii sunt rare și ușoare, mai frecvente la procente mari: iritație ușoară și un miros discret, de la o amină volatilă, care dispare repede.[1][6]
Cum apare pe etichetă
- Urea: ureea propriu-zisă. Poziția în listă îți dă o idee despre procent: în primele ingrediente, după apă, e probabil în zona keratolitică; spre mijlocul listei, în zona de hidratare.
- Hydroxyethyl Urea: un derivat, altă moleculă, folosit ca umectant. Scara de mai sus și studiile citate sunt despre uree, nu despre el. Nu le confunda.
Dacă produsul își anunță procentul de uree pe cutie (5%, 10%, 25%), crede procentul, nu promisiunea. Scara de mai sus îți spune ce face, indiferent ce scrie pe față.
Pe scurt
Ureea e o moleculă a pielii tale, nu un ingredient exotic. La 2-10% hidratează și susține bariera, cu date care arată că pielea o folosește și ca semnal, nu doar ca rezervor de apă.[3][4] Peste 10% începe să desprindă stratul cornos îngroșat, iar la 40-50% înmoaie unghiile.[1][2] Pe piele iritată poate ustura.[5]
Regula practică: citește procentul înainte de nume. Aceeași uree poate fi crema ta de toamnă sau exfoliantul călcâielor, iar diferența dintre ele e o cifră pe care merită să o cauți.
Surse
[1] Piquero-Casals J., Morgado-Carrasco D., Granger C., Trullàs C., Jesús-Silva A., Krutmann J., „Urea in Dermatology: A Review of its Emollient, Moisturizing, Keratolytic, Skin Barrier Enhancing and Antimicrobial Properties”, Dermatology and Therapy, 2021;11(6):1905-1915. Doi dintre autori lucrează pentru ISDIN. DOI
[2] Celleno L., „Topical urea in skincare: A review”, Dermatologic Therapy, 2018;31(6):e12690. DOI
[3] Grether-Beck S. et al., „Urea uptake enhances barrier function and antimicrobial defense in humans by regulating epidermal gene expression”, Journal of Investigative Dermatology, 2012;132(6):1561-1572. Unul dintre autori lucrează pentru ISDIN. DOI
[4] Lodén M., „Urea-containing moisturizers influence barrier properties of normal skin”, Archives of Dermatological Research, 1996;288(2):103-107. PubMed PMID 8932589.
[5] Lodén M. et al., „A double-blind study comparing the effect of glycerin and urea on dry, eczematous skin in atopic patients”, Acta Dermato-Venereologica, 2002;82(1):45-47. Prima autoare lucrează pentru ACO Hud, producătorul cremei cu glicerină. DOI
[6] Pan M., Heinecke G., Bernardo S., Tsui C., Levitt J., „Urea: a comprehensive review of the clinical literature”, Dermatology Online Journal, 2013;19(11):20392. PubMed PMID 24314769.
Studiile citate au fost identificate în PubMed. Cifrele reproduse sunt cele raportate de autori, pe loturile și în condițiile descrise în fiecare studiu. Studiul pe dermatită atopică este context medical și nu a fost validat pe piele sănătoasă. Acolo unde autorii lucrează pentru un producător, acest lucru este menționat.
