E ingredientul despre care s-a vorbit cel mai mult în ultimii ani în categoria „ton uniform". Apare pe tot mai multe etichete, e recomandat cu entuziasm și, în același timp, e unul dintre puținele ingrediente unde ce promite marketingul și ce arată studiile controlate nu se suprapun.
Îl luăm pe bucăți, ca de fiecare dată în SauvePedia. Inclusiv partea incomodă.
Ce este, de fapt
Acidul tranexamic e o moleculă sintetică derivată din lizină, unul dintre aminoacizii de bază. În medicină e un agent antifibrinolitic, adică ajută la controlul sângerărilor, și e aprobat de FDA pentru sângerările menstruale abundente și pentru prevenirea sângerării la pacienții cu hemofilie care fac extracții dentare.[1] Utilizarea lui în dermatologie, pentru pigmentare, este off-label, adică în afara indicației pentru care a fost aprobat.
Prima confuzie merită lămurită din start: se numește acid, dar nu se comportă ca acizii din skincare. Nu exfoliază, nu lucrează prin pH scăzut și nu are nimic în comun cu AHA, BHA sau PHA în afară de cuvântul din nume.
A doua e mai importantă și e cea care se pierde constant în comunicare: molecula asta are trei forme, cu trei niveluri complet diferite de dovezi. Orală, injectabilă și topică. Marketingul le amestecă. Studiile, nu.
Mecanismul, și de ce e legat de melasmă
Ca să înțelegi de ce ingredientul ăsta a ajuns legat de melasmă și nu de pigmentare în general, trebuie să vezi pe ce cale lucrează.
Reviul lui Tse și Hui din Journal of Cosmetic Dermatology descrie mecanismul astfel: acidul tranexamic previne activarea melanocitului de către lumina ultravioletă, de către hormoni și de către keratinocitul lezat, prin inhibarea sistemului activator de plasminogen.[2]
Citește lista aceea încă o dată. Ultraviolete, hormoni, celulă inflamată. Sunt exact cei trei declanșatori ai melasmei. Molecula nu a intrat în dermatologie pe o ușă oarecare, a intrat fix pe ușa asta, pentru că mecanismul ei se suprapune peste mecanismul unei singure afecțiuni.
Melasmă și pete pigmentare: diferența care schimbă așteptarea
Despre melasmă în sine, ce e, de ce se agravează vara și după 40 de ani și cum se abordează, am scris pe larg în articolul dedicat. Aici ne interesează diferența dintr-un unghi diferit: cel al dovezilor.
Melasma e o pigmentare difuză, de regulă simetrică, cu componentă hormonală declarată. O pată solară e altceva: o zonă delimitată, apărută pe fondul expunerii acumulate în ani, fără componentă hormonală în ecuație. Arată diferit, se comportă diferit și, esențial pentru discuția de față, a fost cercetată diferit.
Aproape toată literatura publicată pe acidul tranexamic e pe melasmă. Un review din 2022 care a căutat special dovezile dincolo de melasmă, pe hiperpigmentarea post-inflamatorie, melanoza Riehl și lichenul plan pigmentar, a găsit studii cu eficacitate variabilă și a concluzionat că mai e nevoie de studii randomizate oarbe pentru a stabili eficacitatea în aceste afecțiuni.[1]
Deci, dacă ai citit undeva că acidul tranexamic „e pentru pete", formularea corectă e mai îngustă și mai onestă. E o moleculă studiată pe melasmă. În rest, dovezile sunt puține și inegale.
Ce arată studiile pe forma orală
Aici sunt dovezile bune. Și e cinstit să spunem asta chiar dacă e forma pe care nu o găsești la raft.
Un studiu randomizat pe 260 de paciente cu melasmă a comparat terapia topică de rutină cu aceeași terapie plus acid tranexamic oral, 250 mg de două ori pe zi, timp de trei luni. Scorul de severitate a scăzut semnificativ la 8 și la 12 săptămâni în grupul care primise și forma orală, în timp ce în grupul cu terapie topică singură scăderea nu a mai fost semnificativă la 12 săptămâni.[3]
Un al doilea studiu, pe 132 de adulți, a comparat 250 mg pe zi cu 500 mg de două ori pe zi, timp de 16 săptămâni. Doza mare a dat o ameliorare mai rapidă la început, dar la 16 săptămâni rezultatele au fost comparabile. Interesant e ce s-a întâmplat după: la 28 de săptămâni, rata de reapariție a fost de 10,8% la doza mare față de 4,7% la doza mică. Efectele adverse raportate au fost oligomenoree și disconfort abdominal.[4]
Un al treilea a comparat forma orală cu microinjecțiile, cu 57,5% ameliorare a scorului în grupul oral față de 43,5% în cel injectat.[5]
Și un detaliu care nu ajunge niciodată pe etichetă: reapariția după oprire e frecventă.[4] Nu e o moleculă care rezolvă și pleacă.
Ce arată studiile pe forma topică. Partea incomodă.
Forma topică e singura care ajunge într-un cosmetic. Și e cea cu cele mai slabe dovezi.
Cel mai relevant studiu e unul dublu-orb, pe jumătăți de față, care a comparat un gel cu 5% acid tranexamic cu vehiculul lui, pe 23 de femei, timp de 12 săptămâni. Pigmentarea a scăzut pe ambele părți ale feței. Diferența dintre partea tratată cu ingredient activ și partea cu vehicul nu a fost semnificativă statistic. În schimb, partea cu acid tranexamic a produs eritem semnificativ.[6]
Un al doilea studiu a testat o cremă cu 10%, aplicată de două ori pe zi, 12 săptămâni: reducere de 4,2% a scorului de severitate. În același studiu, injectarea intradermică a dat 62,7%. Autorii au descris rezultatul formei topice drept o ameliorare modestă.[7]
Nu tot ce s-a publicat e însă negativ. Un studiu pe jumătăți de față a folosit 3% acid tranexamic topic ca adjuvant după laser: combinația a scăzut semnificativ scorul, în timp ce laserul singur nu a produs o modificare semnificativă.[8]
Iar reviul sistematic din 2019, care a analizat 35 de studii randomizate pe ingrediente topice pentru melasmă, include acidul tranexamic printre recomandările clinice puternice, dar spune explicit că mai e nevoie de cercetare pentru a stabili eficacitatea, formularea optimă și concentrația potrivită.[9]
Traducerea onestă: calea biologică e reală și bine descrisă, molecula e reală, dar „la ce concentrație, în ce formulă, aplicată pe piele" e încă o întrebare deschisă. Orice etichetă care sugerează altceva merge înaintea dovezilor.
Partea care nu se negociază
Forma orală este medicament pe rețetă, cu acțiune procoagulantă. Se prescrie și se monitorizează de medic, are contraindicații reale, iar reviul sistematic din 2019 semnalează riscul trombotic ca fiind principala rezervă în utilizarea ei dermatologică.[9]
Nu se ia pe cont propriu, nu se comandă de pe internet și nu se începe după ce ai citit un articol, inclusiv ăsta. Dacă melasma te preocupă serios, discuția e cu un dermatolog.
Cum apare pe etichetă
Caută-l pe lista INCI sub numele exact: Tranexamic Acid. Vei mai întâlni și o variantă derivată, solubilă în ulei, sub numele Cetyl Tranexamate Mesylate, folosită în formule cu textură mai bogată.
Poziția pe listă contează, ca întotdeauna. Un ingredient trecut după conservanți și parfum e, de regulă, prezent în cantitate mică.
Pe scurt
Acidul tranexamic e o moleculă sintetică derivată din lizină, folosită în medicină pentru controlul sângerărilor și utilizată off-label în dermatologie. Nu e un acid exfoliant. Mecanismul lui, inhibarea sistemului activator de plasminogen, blochează exact semnalele care declanșează melasma: ultraviolete, hormoni și celulă inflamată. Nu e un ingredient general pentru pete, iar cercetarea dincolo de melasmă e încă subțire.
Forma orală are dovezi solide și e medicament pe rețetă, cu risc trombotic, deci treaba unui medic. Forma topică, singura care ajunge în cosmetice, are dovezi mixte: într-un studiu dublu-orb, o formulă cu 5% nu s-a diferențiat de vehicul și a produs eritem, iar concentrația și formularea optimă rămân nestabilite.
Nu e un ingredient de aruncat. E un ingredient de înțeles corect. Iar noi preferăm să îți spunem unde se opresc dovezile, decât să îți vindem partea care sună bine.
Surse
[1] Mahjoub T.T., Milibary H.H., „Oral tranexamic acid in the treatment of hyperpigmentation disorder beyond melasma: A review", Journal of Cosmetic Dermatology, 2022. DOI
[2] Tse T.W., Hui E., „Tranexamic acid: an important adjuvant in the treatment of melasma", Journal of Cosmetic Dermatology, 2013. DOI
[3] Karn D. et al., „Oral tranexamic acid for the treatment of melasma", Kathmandu University Medical Journal, 2012. DOI
[4] Chowdhary B. et al., „Therapeutic efficacy and safety of oral tranexamic acid 250 mg once a day versus 500 mg twice a day: a comparative study", Archives of Dermatological Research, 2020. DOI
[5] Khurana V.K. et al., „A randomized, open-label, comparative study of oral tranexamic acid and tranexamic acid microinjections in patients with melasma", Indian Journal of Dermatology, Venereology and Leprology, 2019. DOI
[6] Kanechorn Na Ayuthaya P. et al., „Topical 5% tranexamic acid for the treatment of melasma in Asians: a double-blind randomized controlled clinical trial", Journal of Cosmetic and Laser Therapy, 2012. DOI
[7] Badran A.Y. et al., „Efficacy of topical versus intradermal injection of tranexamic acid in Egyptian melasma patients: A randomised clinical trial", Australasian Journal of Dermatology, 2021. DOI
[8] Laothaworn V., Juntongjin P., „Topical 3% tranexamic acid enhances the efficacy of 1064-nm Q-switched neodymium-doped yttrium aluminum garnet laser in the treatment of melasma", Journal of Cosmetic and Laser Therapy, 2018. DOI
[9] Austin E., Nguyen J.K., Jagdeo J., „Topical Treatments for Melasma: A Systematic Review of Randomized Controlled Trials", Journal of Drugs in Dermatology, 2019;18(11):1156-1171.
Studiile citate au fost identificate în PubMed. Cifrele reproduse sunt cele raportate de autori, pe loturile și în condițiile descrise în fiecare studiu.
